Istoria din Comuna Teiu Judetul Arges

                                                                Sorgintea toponimicului „ Teiu „ adică proveniența numelui localității este legată, indubitabil, de arborele cu același nume, „ teiul „ singur sau aparținând unei păduri de tei de pe aceste locuri, din foștii codri ai Vlăsiei. Teiul este un arbore cu frunze mari în formă de inimă, cu flori albe-gălbui parfumate, care atrage albinele cu nectarul său, păsările, pentru a-și face cuib, dar și oamenii pentru frumusețea și umbra sa; prin asemănare, și imaginea satului Teiu pare a fi aidoma unui tei uriaș pe crengile căruia și-au făcut „ cuiburi „ teienii. Însuși toponimicul Dâmbovnic care înseamnă „ pârâu cu stejari „ atestă și el că Teiu s-a aflat într-o zonă a pădurilor și, iminent, și a teilor.

Această zonă nu este alta decât zona foștilor codri ai Vlăsiei, care făceau legătura între pădurile de deal-munte cu Pădurea Nebună a Deliormanului și zăvoaiele din lunca Dunării, îmbrăcând malurile râurilor Dâmbovnic, Teleorman și Cotmeana. O fâșie continuă de pădure din codrii Vlăsiei cobora din nord, prin partea de est a Piteștiului, pe lângă Oarja, Rociu peste Teiu și apoi spre sud, pe lângă satele Leșile, Mozacu, Mozaceni.După 1837 această fâșie a fost defrișată. Că pădurile Roceanca și Mozacu au fost cândva legate, ne-o spune și toponimicul „ Silvestreanca „ numele fostei moșii din nord-estul comunei Teiu, aflată între aceste trupuri de pădure.

Pe spațiul teian propriu-zis se mai păstrează și 2 arbori, reprezentând 2 repere topografice: Tufa lui Cană și Tufa lui Falcă, una la sud și alta la nord de localitate.

Numele localității este legat de arborele „ tei „ plantă din familia Tiliaceaelor, ce se pare că era constituită în păduri. Situat în sud-estul județului Argeș, la intersecția paralelei 45 grade din emisfera nordică cu est meridianul 25 grade, Teiu este străbătut de pârâul Mozacu, afluent al pârâului Dâmbovnic, cu care se unește, vărsându-se în râul Argeș.